100 de km si aproape 11 ore de alergare si “voie buna”, in compania unui prieten de mai bine de 24 de ani, pe care l-am cunoscut la scoala, cand mi-a dat ultima lui tigara din pachet 😁 Pe vremuri acest gest era foarte apreciat. 🤪
Ce poti sa-ti doresti mai mult intr-o frumoasa zi de noiembrie? … 100 de km alergati pentru a 5 oara, de aceasta data intr-un eveniment organizat de noi, pentru noi, ajutati de alti doi prieteni care ne-au asigurat cele necesare pe tot parcursul celor 11 ore.
Pentru cei curiosi sau interesati de cum decurge o astfel de distractie, daca am alergat 100 km intr-una sau fara oprire, gasiti mai jos sirul evenimentelor 🙂
4:01 Suna ceasul... parca abia m-am culcat. Nici nu sunt prea departe de adevar, m-am culcat dupa ora 23. Fuga la baie, rezultatul nu e foarte multumitor, e prea devreme.
4:10 Pregatesc micul dejun, paine cu unt si gem de afine, un ritual deja stabilit inainte de orice competitie. Mananc, dar nu prea intra. Intre timp imi pregatesc sticlele de plastic de 500ml pentru punctele de la fiecare 20 km. Saruri si anticarcel. Mai iau cate o imbucatura si verific si pungutele pregatite cu o seara inainte, tot pentru punctele de la fiecare 20km. 4 geluri, cate un magneziu la fiecare 40km, anticarcel, mai un Nurofen, sa fie. Termin de mancat, verific si randurile de tricouri puse in bagajul pregatit si el de cu seara.
4:42 Ma pun la un masaj cu cizmele “minune”, un aparat de presoterapie, foarte util inainte de competitiile de anduranta in mod special. Butonez telefonul fara sa-mi prea dau seama ce fac. Ma gandesc intr-una daca uit ceva, ce-mi scapa.
5:03 Timpul trece repede, iar Paul nu da vreun semn. Ii scriu si-mi raspunde ca acum pleaca.
5:13 Au ajuns, urca echipa de suport sa ma ajute cu bidoanele de apa. 4 bidoane de 5l... mai bine sa fie in plus decat sa fie in minus 😁 Imi iau ramas bun de la Miky, care bolboroseste in somn un “bafta” si ”ai grija de tine”, si am plecat.
5:20 Suntem pe drum, n-ajungem la 6 in Comana, dar nu e problema. Dam startul la 6:15.
5:50 Ne apropiem si “ne bucuram” ca temperatura ajunge la 4 grade. Stabilim ca tot in pantaloni scurti pornim, in partea superioara vom avea geci de alergare, n-o sa ne fie frig. Planul e 6-6:10 min/km alergare, pana in 6:30 media de la final.
6:10 Ajungem, ne echipam, verificam ce mai e, le aratam baietilor unde ne-am pus lucrurile. Fiecare cu cutia lui de “boarfe”, sa nu ne incurcam. Ne punem frontalele, in sfarsit le folosim dupa vreo 3 ani de cand le-am luat pentru un concurs, unde n-am mai apucat sa le utilizam 😂
6:17 - km 0, facem 2 poze, pornim 3 ceasuri si-i dam bataie.
Km 1 Ca de obicei, la primul km, ii aduc la cunostinta lui Paul ca mai avem doar 99 km. Un fleac!
Km 3 Paul are o treaba, nicio problema, stiam ca asa se va intampla, aia e. Rezolva treaba rapid, plecam mai departe. Recuperam timpul pierdut.
Km 6.5 Paul iar are o treaba. La fel de mare, stiam si de asta ca se va intampla 
) Rezolva si mai rapid, evit la limita sa 🤢, plecam mai departe, recuperam timpul pierdut.
Km 8.5 Ma bucur nespus cand Paul ma anunta ca iar tragem pe dreapta ) Deja e antrenat si pregatit, rezova problema in timp record. Pornim mai departe, alergam la vale si recuperam timpul pierdut fara vreun efort in plus. Traversam o padurice din care se aud tot felul de sunete. Aberam pe acest subiect, la ce lighioane ar putea fi, ce-ar fi daca... diverse situatii, de la ursi gigantici care sa se gudure pe langa noi, la… nici nu mai conteaza.
Km 15 Ajungem la al treilea punct de hidratare, deja suntem inapoi in Comana, chiar la iesire. Baietii ne dau ce ne trebuie, plecam mai departe. In 500 m Paul ma anunta ca s-a hotarat sa-si curete complet colonul, avand in vedere ca ne oprim deja a patra oara. Tac-pac si plecam mai departe, sperand amandoi ca n-o s-o tinem asa toata ziua 😂
Km 19.5 Imi vine mie randul, dar din fericire treaba e mica, dar lunga. Pierd aproape 2 minute dar il ajung pe Paul din urma pana la punctul de hidratare.
Km 20 Facem refill-ul cu geluri, renuntam la geci si schimba tricourile. Plecam mai departe, vremea e buna, soare, inca racorica dar placut. Media e buna, undeva la 6 min/km, deci suntem in grafic. Mai avem doua maratoane si gata 🤣
Km 28 Traversam DN6, drumul spre Giurgiu si-o luam inainte spre Clejani. Speram ca drumul sa fie mai plat de aici, dar incepem sa recunoastem locurile. Am facut de mai multe ori acest traseu, dar pe bicla. Culmea e ca am uitat de cele cateva urcari, care in alergare, si dupa o anumita distanta parcursa deja, par sa aiba un alt nivel de dificultate 🤪
Km 40 Schimbam tricouri, refill cu geluri, un magneziu si plecam mai departe. Cei doi prieteni care ne asigura suportul sunt si ei ok, se descurca de minune, nu se plictisesc foaaarte tare 😀 Facem un calcul. Un maraton si un semi, doar atat a mai ramas. Chiar mai putin daca ne gandim bine.
Km 45 Realizam ca urcam intr-una, dar stabilim ca suntem ok si ca putem mentine ritmul stabilit. O parte a planului era ca pana la km 50 sa stam cat mai aproape de media de 6 min/km.
Km 50 Bem apa, o banana, baietii ne incurajeaza si plecam mai departe. Raman cu o chestie pe creier care nu-mi da pace. Nae a spus ceva de un parizer pentru cainii si pisicile care sunt pe drum. Mi se face o pofta de care nu pot sa scap.
Km 55 Il intreb pe Nae daca a vorbit serios si-mi confirma ca a luat parizer sa dea la animalele care erau pe marginea drumului, in mod special cainii care mereu aveau ceva de imparit cu noi. Imi satisfac pofta si mananc cateva bucati. Ar fi fost mai bun cu paine si cu mustar… si daca era un parizer nu pentru caini, dar ma declar satisfacut, nu “avortez” de pofta 😂
Km 57 Ajungem la Clejani si facem calea intoarsa. De acum o luam spre “casa”. Pana aici am urcat intr-una, nu foarte mult ca si diferenta de nivel, dar suficient cat sa-ti consume mai multa energie decat ti-ai dori sa ai impresia ca nu se mai termina. Nu sunt foarte satisfacut de “coborare”, mai ales ca in ciuda faptului ca simteam ca nu mai e urcare, terenul parea c-o ia in sus ))
Km 60 “Veselia” a disparut si a ramas doar concentrarea, lupta interioara, durerea si gandul ca mai avem un marton si-am terminat 😛
Km 70 Incepem din nou sa mai trancanim. Am scazut putin ritmul dar nu mai jos de 6:15-6:20. Facem calcule… mai putin de 6 ture de parc si-am ajuns 🤣
Km 73 O urcare foarte abrupta ne “bucura” privirea si stabilim ca cea mai buna abordare e s-o luam la pas, sa nu riscam crampe. Scapam de dealul din Iepuresti cu bine si continuam. Gasca din fata unei carciumi pe care am zarit-o cu cateva ore mai devreme, era tot acolo. Primim tot felul de incurajari de genul “Unde alergati baieti?”, “Mai repede”, “Stati asa”, “Nu vreti o bere?” dar nu prea ne le mai auzim.
Km 74 Un caine ravneste la gambele lui Paul, dar scapam cu bine. Tanti, stapana cainelui ne atentioneaza ca nu e nevoie sa dam cu piciorul. Presupun ca nu musca tare 😂😂😂
Km 85 Ne minunam de gunoaiele de pe marginea drumului care par sa nu se mai termine. Sticle de plastic, pahare de cafea si tot felul de lucruri “interesante”, stau bine rasfirate in si pe langa santul de pe margine.
Km 88 Traversam din nou DN6 si facem calculele. Media era buna desi scazusem spre 6:30 si chiar inspre 7:00. E interesant faptul ca ai impresia ca alergi la fel de repede, dar cand te uiti la ceas constati ca lucrurile stau cu totul altfel.
Km 92 Un nene ne intreaba de unde venim si unde alergam. Ii raspundem ca suntem la km 92. Nu prea-i vine sa creada sau nu intelege, trecem mai departe. Mai avem 8 km si un timp de o ora si 45 minute pana la limita pe care ne-am propus-o, ceea ce e foarte bine.
Km 100 Terminam cu 17 minute mai repede decat ne-am dorit si cu o ora mai bine decat anul trecut. Baietii ne felicita, ne primim medaliile si facem poze. Bucuria e mare, dar oboseala parca si mai si. Ne schimbam tricourile pentru ultima oara, ne urcam in masina si plecam spre casa.
Alergarea am numit-o La Ronde des Haidouks, datorita aprecierii pe care o avem fata de Taraful Haiducilor din Clejani, in mod special din perioada in care aveam cu totul alte preocupari si obiceiuri care nu includeau in niciun caz sportul 😁