5x Ironman sau 3.8km inot, 180km bicla si 42.2km alergare pentru a cincea oara, in trei ani 🏊🏻♂️🚴♂️🏃♂️
Pe 5 iulie ar fi trebuit sa particip la o competitie de triatlon pe distanta lunga, Challenge Family Roth, in Germania. Din motive bine stiute, acest eveniment (ca si multe altele) a fost anulat. Totusi, pentru ca iubesc triatlonul, am hotarat sa-mi “organizez” singur un astfel de eveniment, mai exact, sa fac cele trei probe, intr-o singura zi, una dupa cealalta, ca si cum ar fi intr-o competitie oficiala.
Am ales sa-l fac la Sfantu Gheorghe, locul unde am copilarit, cunosteam zona si imi permitea sa leg cele trei probe. Pentru cei interesati sa afle cum pregatesti si cum se desfasoara o astfel de cursa, am detaliat mai jos.
Am plecat din Bucuresti de joi, iar seara am petrecut-o facand planul cu Bogdan, prietenul care urma sa ma ajute cu toate cele necesare pe toata durata evenimentului. M-am culcat pe la 2 si n-am reusit sa adorm decat dupa ora 3, din cauza emotiilor si a gandurilor. M-am trezit pe la 8 si dupa cele obisnuite de dimineata, ne-am apucat de treaba. Dupa ce am curatat bicla, desfacut si testat barca (gonflabila), am plecat la Moacsa sa vedem cum e apa si cum arata zona de unde urma sa iau startul. Am inotat vreo 1000m, incantat fiind ca apa nu era foarte calda si nu avea gust/miros de balta. 😁 Dupa balaceala, am plecat in recunoasterea traseului de bicla pe care il alesesem: Moacsa - Covasna - Tg Secuiesc - Covasna - Sfantu Gheorghe. Spre seara am ajuns acasa si as fi vrut sa dorm putin, dar nu mi-a iesit. Asa ca, m-am apucat sa pregatesc tot ce tine de nutritie si hidratare: ce urma sa iau la mine, ce trebuia sa gasesc in tranzitii si, nu in ultimul rand, punctele de hidratare. La bicla am stabilit punctele de hidratare la fiecare 30km, iar la alergare la fiecare 2.5km. Pana am pregatit totul si am stabilit impreuna toate detaliile, s-a facut aproape 12 noaptea.
Sambata, in ziua competitiei, m-am trezit la 4:45 desi aveam ceasul setat sa sune la 5. Am mancat, m-am echipat, am carat toate boarfele la masina si am plecat la Moacsa, locul unde aveam sa iau startul la inot.
Am pornit in jurul orei 7:30. Faptul ca Bogdan ma insotea cu barca, mi-a dat posibilitatea de a inota pe toata lungimea lacului, lucru pe care nu as avea tupeu (a se citi curaj) sa-l fac singur. 🤣 Inotul a decurs foarte bine, mai putin partea de final, cand a trebuit sa iesim in alta parte decat intrasem si unde era masina, avand in vedere ca in acel loc se postasera niste pescari si nu era momentul sa dezbatem ca locul acela era destinat agrementului. 😂In plus, am incurcat nitel calculele si mi-au iesit 4200m in loc de 3800, dar nu s-a suparat nimeni. 😁
Am carat barca la masina, strans boarfe, impachetat barca, am aruncat totul in masina si-am plecat. Din pacate, in zona unde este permis inotul (sau nu te iau pescarii la fuga) nu exista asfalt, asa ca a trebuit sa parcurg distanta de 1 km pana la asfalt cu masina. O data atins asfaltul, am scos si montat bicicleta, mancat un gel, baut licoarea cu saruri si minereale, luat toate cele necesare si-am pornit la drum.
Cei 180km, mai exact 182.2km, i-am facut in 5:57, un timp foarte bun pentru nivelul meu (record personal), reusind o medie de 30.6 km/h, in ciuda faptului ca a batut vantul pe toata durata probei. Bogdan a avut grija sa-mi asigure puncte de hidratare la fiecare 30km si totul a decurs conform asteptarilor. Peisajul de pe traseu m-a bucurat, redescoperind zone pitoresti, de la peisaje montane la case bine ingrijite si castele/conace de poveste. E un traseu pe care-l recomand si pentru plimbari cu bicicleta, nu doar pentru antrenamente.
Cand mai aveam 10km si ma indreptam de la Reci spre Sfantu Gheorghe, am vazut orasul, in toata splendoarea lui, acoperit de o perdea “de fum”. Nu m-am bucurat, sincer sa fiu, dar eram multumit ca am avut toata ziua parte de nori si nu de cele 30 de grade pe care le preziceau aplicatiile pentru vreme. Am avut o mica problema legata de nutritie si anume faptul ca uitasem sa pun in bidonul cu geluri si putina apa, aspect care l-ar fi facut mai lichid si mai usor de baut. Nici macar in timpul probei nu mi-am dat seama care e problema, desi realizam ca ceva nu este in regula, ca ar fi trebuit sa-mi fie mult mai usor sa-l beau. 100ml de apa ar fi facut minuni, dar, nu poti sa le ai pe toate 😂 Datorita acestui mic amanunt, n-am reusit sa aproximez corect cantitatea pe care s-o beau la fiecare 20 minute (un gel) si am ramas la finalul probei cu o cantitatea aproximativ egala cu 4 geluri, lucru care m-a si costat la alergare, nu tragic, dar suficient cat sa-mi complice putin lucrurile si sa-mi faca viata mai grea decat ar fi trebuit. 😁
Am ajuns in Sfantu pe ploaie, am facut tranzitia, si tot pe ploaie, am inceput si ultima proba, cea de alergare.
Urma sa fac 4 ture de aproximativ 10km, cu una dintre intoarceri in parcul din centrul orasului, unde ma asteptau Andra si Radu (fata mea si gjnerica) pe post de galerie. La alergare am “stat” cu Bogdan la barfe. Ma asteptam la un timp mai bun, dar n-a iesit unul rau. Mi-a fost mai greu decat as fi vrut dar pana la urma un 3:57 cinstit, cu o medie de 5:37 min/km, in conditiile date, as zice ca e un rezultat onorabil 😉
Ca si timp total, luand in considerare niste timpi decenti pentru tranzitii (in conditii normale), am scos ~ 11:46:00, cu 18 minute mai mult decat recordul personal pe care l-am obtinut in toamna, la Amsterdam, dar in cu totul alte conditii. Un rezultat bun, in mod special cel de la bicla, care nu poate decat sa ma bucure si sa ma motiveze sa ma antrenez in continuare.
Ii multumesc lui Bogdan pentru tot ajutorul acordat, ca a fost ingerul meu pazitor timp de 12 ore, pentru sfaturi si nu in ultimul rand, pentru gazduire😁, Andradei si lui Radu pentru sustinere si poze, lui Miky ca m-a surprins cand am ajuns acasa cu o medalie, intregind astfel, fiecare, atmosfera de concurs.
Sper s-o mai facem o data in octombrie, pentru ca mai mult ca sigur nu se va tine nici Ironman Barcelona, pe care-l aveam programat in toamna. 😁😁😁