Cum putea sa se finalizeze o alergare de 42 km, la 42 de ani, pentru a 42-a oara, decat cu o victorie?! 🥇🎉😁
O cursa reusita, atat prin prisma rezultatului, cat si prin cea a cauzei sustinute si a donatiilor obtinute.
Multumesc celor care au donat pentru Padurea Copiilor si, nu in ultimul rand, celor care mi-au trimis mesaje de incurajare.
Traseul a fost unul spectaculos: Cabana Capra - Lacul Balea - Complex Balea Cascada si retur. Vremea a fost racoroasa (vreo 15-16 grade in medie), exact asa cum imi place, am respectat planul propus (alergare 250W + gel si apa la fiecare 20 min), iar rezultatul a fost unul mai mult decat neasteptat.
Am ajuns la Cabana Capra vineri seara, iar sambata am facut o alergare scurta de recunoastere, ne-am plimbat prin imprejurimi, am ridicat kitul de participare. Seara, foc de tabara, un pahar de vin fiert, pregatit echipamentul si somn. Somn care n-a prea fost 🤪 Gandurile si emotiile m-au facut mai mult sa ma invart in pat decat sa dorm. Pe la miezul noptii ma uitam daca a mai donat cineva si m-am bucurat de inca o donatie 😊 M-am trezit la 4:30, am mancat, facut incalzirea, echipat si plecat.
Startul s-a dat la ora 6:30, atat pentru cei de la proba Ultramaraton (53 km), cat si pentru cei de la proba Maraton (42.2 km). Traseul incepea cu 8 km de urcare, pana la Lacul Balea. La km 5, cei de la Ultra trebuiau sa se intoarca si am ramas doar cei de la Maraton, moment in care am constatat ca eram undeva pe locul 7-8. La finalul urcarii, la iesirea din tunel, ajunsesem pe 5 si ma gandeam cum ar fi sa prind un podium. Coborarea a decurs mai bine decat ma asteptam. Am “zburat” 13 km pana jos, la Cascada Balea (4:12 min/km), unde era punctul de intoarcere (km 21.2). In acest moment deja eram pe locul 2. Pe urcare am fost depasit de un alergator, dar l-am ajuns din urma si am continuat sa alergam impreuna pana pe la km 29-30, cand destinele noastre s-au despartit, depasindu-l intre timp pe cel care mai era inainte noastra. Pana la Lacul Balea (km 34) am continuat singur, si realizam ca as putea obtine locul 1, lucru care a reprezentat o mega motivatie si mi-a dat putere sa termin acea urcare nesfarsita de 13 km. Cand am ajuns sus, am constat ca distanta dintre noi crescuse (fata de locul 2), ceea ce-mi dadea sperante si mai mari. De la Balea pana la finish urmau 8 km de coborare si nu stiam daca dupa efortul depus pana atunci, voi mai putea “zbura” pe coborare asa cum o facusem anterior. Dar am putut! A durut, e adevarat, dar oricum duruse si pana atunci 😂 Am mancat asfaltul pana jos, la finish (4:20 min/km). Cand am trecut linia de sosire, eram atat de fericit si incarcat de emotie incat efectiv mi-au dat lacrimile de fericire.
Am trait foarte intens acest concurs, iar faptul ca am ales sa sustin o cauza si au fost persoane care au donat, atingand targetul propus, m-a determinat sa-mi doresc un rezultat bun, ceva care sa iasa in evidenta. Ca sa nu mai zic ca ce sportiv, amator sau profesionist, nu-si doreste sa castige o cursa... mai ales una ca Transmaraton 😜
Timpul final a fost 3:53:28, un timp foarte bun comparativ si cu rezultatele celorlalte editii Transmaraton.