Azi a fost una dintre zilele alea cand imi reconfirm (pentru a nu stiu cata oara) ca alergarea e unul dintre lucurile cele mai faine din viata mea.
Azi a fost despre bucuria alergarii, despre locuri si oameni fain.
E 6:00 si tocmai ce m-am trezit. Sunt in Sfantu Gheorghe. Afara sunt 3 grade. Desi pare ca va fi vreme cu soare, temperatura nu va creste prea repede. Azi am de alergat 45 de km si trebuie sa ma sincronizez si cu concursul la care sunt inscris si care incepe la ora 10. Planul e sa plec la alergat de pe la 7:50 si sa ajung la start pe la 9:55.
Iau clasicul mic dejun de dinaintea concursurilor. Paine cu unt si gem 😁 si ma gandesc cum sa fac, sa ma duc, sa nu ma duc. Am cam totul pregatit din seara precendenta. Imi pun si cizmele de masaj si ma uit pe Google Maps pe unde sa alerg inainte de concurs. Nu ma pot hotari. Timpul trece, se face 7:15, ma apuc de incalzire. Inca tot nu sunt sigur ca sunt dispus sa ies pe frigul asta 😂 Nu ca n-as avea haine mai groase, doar ca n-am chef inca de ele. Pantaloni scurti, o bluza cu maneca lunga putin mai groasa si aia e.
Afara sunt 4 grade, frig, dar parca nu asa cum ma asteptam. Merg cu masina pana intr-o parcare in zona centrala, chiar langa zona de start. Planul e sa ma intorc aici inainte de concurs, sa-mi iau numarul si gelurile. Gheorghe, prietenul de-o viata, care incearca si el marea cu degetul la proba de 5 km, o sa fie si el aici, ca sa ne indreptam impreuna catre zona de start.
Ajung in parcare, imi fac curaj, pornesc ceasul si plec. Il vad pe Tamas Csutak, organizatorul semimaratonului care a ajuns la etapa cu numarul 20 👏 Pregateau traseul si cele necesare. Ne salutam si ma duc mai departe.
Am zis s-o iau spre Ilieni, o varianta spre Brasov. O ora dus, o ora intors. Nu mi se mai pare frig iar orasul arata tare bine toamna. Vad si rasaritul, e superb. Mai intai printre cladiri, apoi in afara orasului. Imi da o stare de bine de nedescris si ma felicit ca am ales sa ies totusi. Traseul e fain, drumul nu prea circulat. Trec de Ilieni si ajung la Doboli de Jos. Am un ritm bun, mai rapid decat trebuia de fapt, dar aleg sa alerg la feeling. Ora se face cand ating km 11. Inapoi m-am miscat si mai bine. Am facut poze, m-am bucurat de peisaj si alergare.
La intoarcere schimb traseul si o mai iau prin oras sa nu ajung mai repede de 9:55. Ajung la masina dupa 23 km, la 9:56. Iau numarul, gelurile, pe Gheo, si mergem la linia de start.
Cei de la cursa de 5 km pleaca la 10:00, restul dupa 1 minut. Ne salutam cu alti alergatori, schimbam doua vorbe si asteptam startul. N-aveam niciun plan, cu cat sa alerg, in cat timp. Din fericire ma intalnesc cu Arpi, un prieten alergator din Sfantu. Om fain, un exemplu demn de urmat, l-am cunoscut acum vreo 2 ani, tot la o alergare in Sfantu Gheorghe. Iubeste alergarea, alearga bine si se pregateste pentru maraton. Asta dupa 4 bypass-uri. N-avea nici el vreun plan si stabilim sa alergam impreuna. Se da startul si incepem sa povestim. Ritmul e bun, cu vreo 2-3 secunde mai tare decat alergasem primii 23 km. Povestim intr-una, timpul trece repede. Lume faina si alergatori buni aici la Sfantu. Ma salut si cu fosti colegi de scoala, care ne incurajeaza de pe margine. Unul chiar e fotograf.
Alergam cu 5:20-5:25 si suntem la coada clasmentului 😂 Dar cui ii pasa? Altii isi doresc mai mult victoria. Nu asa se zice? 😁 Ne incurajam cu restul concurentilor, mai o gluma, mai o poveste. O cunoastem si pe Ildiko, care alearga cu noi o vreme. Alearga bine si ea in conditiile in care s-a apucat doar de vreo doi ani, in pandemie.
Trecem linia de sosire in 1:53:26. Ma uit la ceas si constat ca am alergat 44 km in 3:59. A iesit un antrenament bun si cu distractie.