Duminica am alergat cel mai spectaculos maraton de sosea de pana acum. Concursul a avut loc in Italia iar traseul ne-a purtat 32 km pe langa lacul Garda (cel mai mare lac din Italia) si cam 10 km printr-o zona viticola absolut superba din Lombardia. Ne-am dus trei crai cu doua planuri marete. Sa vizitam crama Ca dei Frati si sa alergam acest maraton. Amandoua au fost finalizate cu succes, desi dupa primul task a fost nevoie de o recuperare mai indelungata (decat dupa maraton). Lucrurile au fost bine gandite si organizate astfel incat vineri am gustat cam tot ce aveau mai bun de oferit la restaurantul lor, iar sambata am vizitat crama si am degustat ce mai ramasese, adica ce ne ofereau in acel tur, deci cu masura :))
Dar sa o luam cu inceputul. Vineri dimineata, la aeroport, dupa ce am trecut de security si am ajuns la pasapoarte, cand am deschis portofelul… soc si groaza! Buletinul nu era acolo unde trebuia sa fie. Apoi mi-am dat seama ca pot folosi pasaportul (pentru ca-l iau mereu cu mine ca sa-l folosesc in destinatiile unde exista Passport Scan) dar tot eram distrus ca trebuie sa ublu lelea ca sa mi-l refac. Dupa jumatate de ora de stors creierii, mi-am adus aminte ca atunci cand am facut alergarea de 100 km din Alghero il pusesem in rucsacul de alergare, intr-un buzunar bine dosit in interior. Se pare ca am si spalat rucsacul cu tot cu buletin, dar el era acolo bine si curat :))))
Dupa aterizare, in prima parte a zilei am vizitat Verona, iar seara am ajuns in Sirmione unde urma sa petrecem prima noapte. Dupa ce ne-am luat cazarea in primire, am sters-o repede sa vizitam centrul istoric al oraselului unde se gaseste si Castelul Scaligero, vechi de pe la 1300, superb si intr-o stare foarte buna. Soarele era acoperit de nori, dar culorile care se reflectau faceau ca cerul sa arate fantastic. Am coborat pe niste trepte ca sa fac niste poze si de la nivelul apei si sa fotografiez niste rate, care erau foarte de gasca. Fiind foarte concentrat pe telefonul cu care faceam pozele, n-am observat cum o lebada s-a apropiat curioasa de mine. Am observat-o doar in momentul in care m-am trezit in cadru (pe ecran) cu o ditamai pasarea, de era sa pic in apa. :))
A doua zi, dupa descantarile si degustarile mai sus amintite, am plecat spre Limone sul Garda, unde urma sa petrecem celalalte doua zile. Pana la destinatie am vizitat cateva localitati de pe malul lacului si ne-am bucurat de peisaje absolut impresionante ale lacului si muntilor din jurul acestuia.
Cuncursul a avut startul a doua zi, in Limone sul Garda la ora 9:00. Prima parte a traseului a fost “un deal si-o vale”, pe niste stradute inguste, absolut superbe. Apoi, la iesire din Limone, am intrat pe o pista pentru pietoni si biciclisti, care era suspendata deasupra lacului (paralela cu drumul). Am alergat pe pista asta vreo 3 km dupa care am luat-o pe drum, unde traficul era inchis. Am traversat vreo 5-6-7-8 tunele in stanci, nici nu-mi dau seama cate, pana cand am ajuns in Riva del Garda, pe la km 12. Am traversat centrul istoric si portul, unde am fost aplaudati si incurajati de toti cei care se plimbau sau stateau la terase. Faina atmosfera.
Mai departe, traseul ne-a purtat printr-o zona viticola din Valea Serva, inconjurata de munti impozanti pe tote partile, pana la Arco, o mica localitate aflata chiar la jumatatea cursei, la km 21, de unde s-a dat startul la proba de semimaraton. Zona de start se afla chiar in centrul instoric si am gasit acolo si punctul de revitalizare. Si din nou mare tam-tam, incurajari din toate partile, turisti sau localnici, nu-ti puteai da seama si nici nu conta 🙂 La iesirea din Arco, am putut admira Castelul Arco, o constructie impunatoare aflata pe varful unei stanci abrupte si care se presupune ca ar data de dinainte de anul 1000.
De aici am luat-o inapoi spre lacul Garda, alergand pe malul raului Sarca, pe o pista de biciclete care are o lungime de 39 km. De retinut pe viitor 🙂
La revenirea in Riva, urma sa continuam pe langa lac pana la finish, in Malcesine. Daca pe toata Valea Sarca a fost cald, cu iz de canicula, la revenirea in Riva ne-a palit vantul care se destrabala deasupra si pe langa lac. Batea din fata, era rece, ce sa mai zic, un vis, o minune :)) Cat a fost soare era acceptabil. Apoi s-a ascuns dupa nori si odata cu disparitia lui a inceput sa fie mai racoare. Traseul din nou pe drum de coasta, prin tunele, unde din cauza vantului era un curent de te lua pe sus :))) Nu ne-a tras la sale, dar nici nu ne-a placut de el. Totusi la un moment dat, vantul s-a domolit si atmosfera a devenit din nou placuta chiar si fara soare.
Pe ultima parte ne-am tot intersectat si depasit cu o pereche de romani si o gasca de maltezi, apoi cu niste tipe din Germania. Din cate am inteles la start, au fost participanti din 67 tari. Am vazut foarte multi concurenti cu varste inaintate, dar asta nu ma mai mira, cel putin dupa experienta din Seregno (2017, Italia, un concurs de 100 km), unde o gramada de participanti cu varste de peste 60 si 70 de ani au terminat inaintea noastra. Mai exact, din 170 participanti la acea proba, am terminat pe locurile 161 si 162, in conditiile in care doar 10 concurenti am fost sub 40 de ani. Timpul scos a fost de 11 ore si 45 min aproximativ, deloc rau as zice :)))))
Inainte cu 2 km de finish a inceput nebunia. Am fost incurajati din toate partile, iar pe ultima linie inainte de final, fiecare finisher a fost sustin cu o mega harmalaie de ziceai ca suntem la un Ironman. Foarte frumos si memorabil. Au fost putin peste 2100 de participanti, 800 la maraton si 1300 la semimaraton. Il recomand cu caldura pentru peisajele care iti taie rasuflarea si atmosfera minunata.