Duminica am alergat 61 km pe parcursul carora am incercat sa simulez strategia si nutritia pe care o voi folosi la Ultrabalaton (5-6 mai), un concurs de alergare in jurul lacului Balaton, Ungaria, in lungime de 211 km. Rezultatul este mai mult decat multumitor 😁

Planul a fost sa pornesc la 4:00, sa alerg 30 km, apoi sa merg acasa unde sa fac un masaj, sa mananc, sa schimb echipamentul, sa ma odihnesc putin, iar apoi sa continui cu inca 30 km. Totodata sa testez si doua alimente solide pe care vreau sa ma bazez in timpul concursului. Ma intelesesem cu Paul, un prieten de-o viata si cu care m-am apucat de alergat, sa ma insoteasca in a doua tura.

A durat ceva mai mult decat ma asteptam sa pregatesc tot ce tine de hidratare, nutritie, etc, desi incepusem cu o zi inainte, asa ca am reusit sa ajung in parc la ora 4:20 si sa iau startul la 4:28. Ca de obicei in alergarile lungi din parc, ma duc cu masina si parchez la statuia lui Caragiale ca sa am acces la cele trebuincioase. E punctul meu de alimentare. 

De aceasta data am alergat doar pe langa lac, pe acea pufosenie de pista de alergare numai buna ca sa-mi mai menajez piciorele. Mi se pare ca e putin mai greu dar cu siguranta mai eficient din acest punct de vedere. 

Am fost singur in parc dar nu pentru multa vreme. Deja in jurul orei 5 m-am intalnit pe parcursul unei ture (3.1 km) cu cel putin 10 persoane, majoritatea alergatori. Iar apoi au aparut tot mai multi. La fiecare doua ture am trecut pe la masina pentru hidratare, iar dupa primele patru am inceput si alimentarea. 

Cele doua alimente solide despre care vorbeam sunt inspirate din cartea lui Scott Jurek, Mananca si alearga. Este vorba de un Wrap (lipie) cu humus si masline (fara samburi), si un Rice Cake (prajitura de orez). Daca in cazul wrap-ului e evidenta compozitia, Rice Cake este de fapt un orez cu lapte lasat sa se intareasca si taiat cuburi, ca o Negresa. Pe langa orez si lapte (de migdale facut de mine), in compozitie am mai pus scortisoara, unt de arahite, miere, sare si o lingura de sos de soia (pt aminoacizi). Iese un deliciu, mai ales in curse lungi cand dupa ore intregi de alimentat doar cu geluri incepe sa ti se ia de dulce si simti nevoia unei mancari solide, cu alt gust, poate si putin sarat. Acel wrap, il mancam si inainte sa citesc cartea (in diverse variatii), dar nu m-am gandit niciodata ca ar merge si in alergare. 😋 Daca “shaorma” asta o mai folosisem si anul trecut, orezul a fost cu adevarat o surpriza neasteptata, atat ca gust, cat si ca efect. Wrapul il impachetez individual in pungute de plastic. In felul acesta il pot lua rapid si manca direct in alergare. Orezul se impacheteaza cate doua patratele si poate fi mancat la fel. Totusi, la orez parca merge si niste lichid pe langa. Aluneca mai usor sau il “moflai” mai repede. Mie mi-a iesit putin mai moale si a fost nevoie sa il mananc cu o lingurita, la masina. Data viitoare voi pune mai putin lapte. Imi pare rau ca n-am facut poze, dar chiar n-am mai avut timp. Pregatirile astea sunt mancatoare de vreme. Am avut 6 wrapuri si 6 pachetele cu orez, am mancat cam 4 din fiecare si niste geluri.

Pentru ca am inceput alergarea cu noaptea in cap, am prins rasaritul in toate etapele lui. Au iesit niste poze superbe as zice. Primii 30 km au trecut repede. E foarte interesant faptul ca indiferent ce distanta iti propui sa alergi, prima jumatate trece mereu cel mai repede. Abia apoi, dupa ce ai trecut de jumatate si o “iei inapoi” (ca si distanta) incepi sa te gandesti la finish. Pentru ca e evident faptul ca nu pot alerga incontinuu 210 km fara pauza, si pentru ca m-am inspirat si din povestile altor alergatori care au reusit sau nu sa termine cursa de la Balaton, mi-am propus ca dupa fiecare distanta de maraton (42 km) sa ma opresc. Lungimea traseului se compune din fix cinci maratoane, ceea ce ar insemna vreo 4 opriri planificate de 30-45 minute, timp in care sa fac un masaj, sa mai mananc “ca omu’”, nu doar pe fuga, sa mai vorbesc cu baietii din echipa de suport, sa analizez linistit situatia, poate sa mai inchid un ochi, etc. 

Pentru ca ar fi fost prea mult sa alerg ieri doua maratoane, am

socotit ca si de doua ori distanta de 30 km e suficienta pentru un test.

Dupa ce i-am terminat pe primii 30, am alergat pana acasa. M-am dezechipat si am pus hainele la

uscat. Aveam ospatul pregatit, mi-am pus cizmele de compresie si am savurat masajul. Intre timp am mancat, baut un Pepsi, am butonat pe telefon. A fost o senzatie ciudata pentru ca nu m-am mai oprit niciodata in timpul unei alergari. Nu mai mult de 10-15 minute, dar si atunci pentru ca aveam ceva concret de facut. Cumva aveam senzatia ca trisez sau ca fac ceva nepermis, dar mi-a trecut repede 😂 Eram foaaarte curios daca o sa mai pot porni, sau cat de greu va fi. 

Acasa am stat in total vreo 35-40 min. Mi-am schimbat pantofii de alergare (alta premiera) si echipamentul in partea superioara. Se si facuse mai cald afara. Am iesit din scara si am inceput sa alerg. Intr-adevar, in primii 10-20 m a fost putin mai dificil. Dar apoi mi-am revenit. Pana sa ajung in parc, aveam acelasi ritm cu care am plecat de acolo. Paul ma astepta la punctul stabilit si am pornit mai departe. A doua parte a trecut si ea destul de repede, trancanind si povestind intr-una. Chiar si dupa vreo doua ore cand epuizasem mai multe subiecte iar caldura si oboseala incepeau sa se faca resimtite, ne-am intalnit cu un amic, tot in alergare, pe care l-am luat cu noi. Si da-i cu tranca-tranca, inca vreo ora, pana s-a facut distanta si a trebuit sa ne oprim 🤣 Am reusit chiar record ca si distanta in IOR, depasindu-l pe cel vechi cu 1 km intreg 😂

In concluzie, a iesit un antrenament bun, un test reusit si sunt din ce in ce mai increzator ca voi reusi sa termin aceasta cursa, la care visez de prin 2015-2016 cand am auzit prima oara de Ultrabalaton, citind sau ascutand experientele lui Andrei Rosu, Tanase Vlad  sau Dragos Roua