Am alergat sambata si cealalta jumatate de lac ca sa-mi inchei socoteala cu Balatonul, dar si ca sa o vad in alergare. 

Am avut mari emotii din cauza apei/hidratarii. Stiam ca sunt terase deschise, dar na, niciodata nu stii cand ramai fara si e bine sa fii pregatit. Am carat cu mine 6 flaskuri de lichide, aproximatov 3l. Cu tot cu gelurile pentru 12 ore la socoteala si tot ce mai aveam in traista, aveam de carat cam 6 kg. Dar eram pregatit cu toate si pentru orice situatie. 😁

Am plecat dimineata la 5 din Balatonfüred unde eram cazat. Drumul pana la Fonyód, jumatatea traseului de Ultrabalaton mi-a luat cam 1:15 ore. Verificasem inainte cu o zi, pe Google, care e treaba cu parcarea acolo. N-am reusit sa parchez unde ma gandisem initial pentru ca se putea plati doar prin sms si nu functiona de pe retele externe, dar am gasit putin mai in spate o parcare cu bariera, cu solutie clasica. Iei bilet la intrare, platesti la plecare. Am si vorbit cu niste localnici daca pot lasa masina pana a doua zi si m-am asigurat ca e ok.

Pe la 6:48 am reusit sa-mi pun ranita pe spate si am pornit. La umbra era destul de racorica, dar la soare deja simteam ca o sa fie o zi faina, calduroasa. Ca n-o sa-mi fie frig 😂 

Alergam si ma minunam de faptul ca imi aminteam cu totul altfel locurile. Am alergat aici acum o luna pana la km 125, adica primii 20 km din ce voiam sa alerg azi. In starea de atunci si acel intuneric despre care va povestisem, nici nu tin minte sa fi alergat prea mult pe langa lac. Si nici parcurile prin care aveam sa trec. Pe lumina (si odihnit) traseul a fost foarte fain. Am vazut, fata de atunci, extrem de multa verdeata (plajele sunt cu iarba sau gazon, nu cu nisip), curatenie si zecile de mici pontoane cu trepte pentru coborat/intrat in apa. Au unele si in larg, cu bancute. Foarte fain. O gramada de puncte de service pentru ciclisti. Zone sau terase special amenajate pentru ciclisti. Unele erau amenajate pe langa cismele. Aveau pompa si scule pentru diverse reparatii. Gaseai aici de toate.

Cu o zi inainte, cand ma plimbam cu Miky cu biclele, trecusem pe langa un punct de odihna & service pentru biciclisti si atat ne-am câcâit daca sa ne oprim sau nu, pana cand Miky s-a dezechilibrat. Cand a pus piciorul jos inclinandu-se putin intr-o parte, a reusit sa-mi dea un “bobarnac”, suficient cat sa ma dezechilibrez (eram aproape oprit) si sa pic ca un bolovan 😂 Avand pedale SPD, n-am reusit sa-mi declipsez picioarele iar cazatura a fost garantata. Am picat cat se poate de bine pe genunchi, cot si cumva incheietura mainii. Nici nu apucasem sa “schelai” de durere ca niste oameni din zona care stateau la barfe, altii care tundeau iarba, ne-au si intrebat daca avem nevoie de ajutor. O doamna de la acel punct pentru ciclisti a si venit sa se asigure ca sunt ok. Eu nu mai stiam cum “sa scap” de ei, de jena ce mi-era 🤪 si de durere. Pana la urma am intrat la terasa aceea cu service cat sa-mi treaca durerea si eventual sa spal juliturile. A fost o idee buna pentru ca desi nu parea initial, mancarea a fost tare buna. Am avut surpriza sa gasesc aici o paine cu pasta de jumari si ceapa rosie, un sandwich bun-rau si niste crenvursti deliciosi si “ropogós” 😁

Primii 20 km am avut o stare mai ciudata. Rucsacul a fost greu, mult mai greu decat alte dati. In plus, imi aduceam aminte de trairile si dezbaterile de acum o luna cand urma sa ma opresc. La km 20 am avut surpriza sa gasesc o cismea (de care nu stiam) unde mi-am umplut flaskurile golite pana atunci. Am baut si vreun litru de apa extra. M-am balacit bine si am plecat mai departe. Am trecut pe langa locul in care m-am oprit atunci. Arata cu totul altfel, cu niste terasse dragute, cu flori. 😂 

Imi notasem si memorasem toate sursele de apa de pe traseul pe care urma sa alerg. Le luasem dintr-o aplicatie speciala pentru biciclisti,  BalatonBike365, in care gasesti toate informatiile necesare pentru o tura de una sau mai multe zile in jurul lacului. Cu toate astea, am reusit sa dibuiesc una singura din cele planificate. E adevarat ca era plin de terase si alte surse de apa pe traseu, astfel ca nu m-am concentrat atat de mult pe asta.

La km 41, la intrare in Siófok, am facut o oprire mai lunga. Mai aveam doar doua flaskuri pline si nu voiam sa risc. Am oprit la o pizzerie cu terasa cocheta. Vazandu-ma cum eram echipat chelnerul a stiut imediat ce am nevoie 😁 Am luat 6 sticle de 500 ml si mi-am preparat si izotonic. M-am balacit nitel apoi am continuat. 

Stabilisem sa ma intnesc cu Paul, la “o colă d’aia buna”. Mi-a trimis un share location dar parea in afara traseului meu. Imi pusesem muzica in casti si alergam foarte motivat, cu gandul in alta parte, pana m-am prins ca am luat-o aiurea. 🤪 Dupa ce m-am intors si am luat-o pe traseul corect, am avut supriza sa trec exact prin locul de intalnire stabilit. Am stat la o barfa, am ras doua cola care au mers ca unse, am gustat niste deserturi si am plecat mai departe cu forte proaspete 😁

De aici am avut parte de zone cu soare “fara numar”. Aveam mereu grija sa umplu flaskurile golite, astfel ca greutatea rucsacului n-a variat decat cu maxim 1 kg. Au inceput de aici si niste urcari pacatoase iar apoi traseul a devenit “un deal si-o vale tot mereu” 😂 

La km 70 am mai facut o pauza si am incercat sa-mi adun toate fortele. Ma gandisem sa mai arunc din apa, sa mai usurez rucsacul, dar n-am avut curaj 😁 Am folosit unul singur ca sa ma stropesc, dar asta a fost tot ce mi-am permis sa “risipesc”. La km 85 ajunsesem la Balatonalmádi. De aici traseul il cunosteam si era cu atat mai putin interesant. Mai aveam 15 km pana “acasa” si cum deja totul incepuse sa se transforme intr-o târșâială, am hotarat sa ma intorc invingator calare pe tren 😂

Traseul trecea fix pe langa gara si timingul a fost perfect. Am apucat sa iau bilet, sa ma spal putin la baie si sa schimb tricoul. De la atata transpiratie cursa pe fata, aveam niste ochi rosii de alcoolic sau drogat 😂 Adevarul este ca nu stiu daca am mai traspirat atat de mult intr-o alergare. Caldura si rucsacul au avut grija de asta. Si nu ma plang, pentru ca acolo unde gaseam umbra, era cat de cat acceptabil. In rest, soarele ardea foarte puternic, dar sunt convins ca, per total, se putea si mai rau 😁

A fost o experienta faina. Ma bucur mult ca am facut-o. Am reusit sa alerg pana la urma tot lacul si sa scap de-o grija. Dar mai ales sa vad si cealalta jumatate, in mod special ca dificultate. Imi place mult sa alerg aici. E un traseu dificil si pacatos dar asta ii da un farmec aparte. 

Pentru cei interesati, nutritia a fost una standard. Geluri 2 pe ora (unul la 30 min), izotonic cu si fara cafeina, cateva batoane (totul de la Powerbar). Am mai avut si o punga de Haribo si una de alune. Iar apa, cat cuprinde, interior - exterior.