Am alergat vineri 50 km pe unul dintre cele mai pitoresti drumuri (scenic road) din Sardinia, intre Alghero si Bosa, lucru pe care-l visez de multa vreme.

Pentru ca duminica aveam de alergat 60 km, iar sambata urma sa ma intorc in tara, n-am rezistat tentatiei si mi-am planificat o alergare vineri, tot in Sardinia. Trebuia sa profit de ocazie. Nu eram sigur ca e o idee buna pentru ca abia alergasem duminica un 50k, iar acel traseu are si ceva diferenta de nivel, prin urmare mi-am pregatit vreo 2-3 variante. Urma ca dimineata cand ma trezesc sa o iau unde ma duc picioarele. Si m-au dus fain de tot. 25 km catre Bosa, dupa care inapoi in Alghero.

Am pornit la 7 dimineata pentru ca voiam sa plec pe lumina, sa ma asigur ca sunt vizibil. Am prins rasaritul de dupa dealurile din stanga mea si marea de un albastru turcoaz in dreapta. Pe tot traseul am avut parte de acele flori galbene, cu un miros naucitor, de care ma bucurasem si in alergarea catre Capo Caccia, cu 5 zile in urma.

Strategia a fost asemanatoare. Doua geluri pe ora si patru flaskuri de iso. In plus, stiam ca la km 13 e o fantana/izvor cu apa buna, buna cu gust de zapada 🤪 Era evident faptul ca nu-mi vor ajunge cei 2L pe care-i puteam cara. La dus am baut direct de la sursa 500ml si mi-am umplut flaskul golit deja. La intors, a fost cu balaceala. Am baut 1L si am umplut tot un flask, desi ar fi fost bune doua, pe langa cel pe care-l mai aveam plin. M-am stropit din cap pana in picioare, era deja destul de cald si nu prea mai aveam umbra pe drum.

Pentru ca traseul a fost foarte valurit, ~900m diferenta pozitiva de nivel, am ales sa alerg cu o putere constanta de 230-240W, ceea ce mi-a asigurat un consum de energie constant si suportabil, fara prea mare efort. Am un senzor atasat pe unul dintre pantofii de alergare (Stryd) care masoara puterea dezvoltata in timpul alergarii.

Vremea faina fara pic de nori, peisajul si mirosurile emanate de flori, absolut halucinante, pasarile ciripeau de-ai fi zis ca voiau sa trancane cu mine (sa nu ma simt singur), ce sa mai… de vis!

Pe la km 27, chiar dupa ce am facut calea intoarsa, am vazut o ambulanta stationata pe marginea drumului. Cand am vrut sa o depasesc, l-am vazut pe medic cum imi face semne si-mi spune ceva. M-am dus la el, sa vad daca are nevoie de ajutor, ceva 😂 Avea chef de povesti, de fapt. Ma vazuse si de dimineata cand alergam spre Bosa si era curios cat alerg. A fost impresionat cand i-am spus care era planul. M-a felicitat si mi-am vazut mai departe de pasarele, floricele si alte alea. Pe la km 30 am luat flaskurile din spate si mi-am schimbat tricoul.

Dupa inca 7 km m-am balacit ca un copil. Interior / exterior, ca era apa destula, buna si nu foarte rece. Mai departe a fost cald. N-am mai avut parte de umbra, dar m-am descurcat. La km 42.2 i-am trimis mesaj lui Miky: “maratonu’ 85”. Tocmai ce-l facusem. Pana acasa mai aveam vreo 8 km. Doua dealuri si restul vale. 😂 Ultimii 3 i-am facut cu sete. La propriu. Batea un soare si mi-era un cald… de-mi venea sa sar in mare. Dar n-am sarit 🤣 Pe final, pe faleza, chiar unde urma sa termin alergarea ma astepta Miky. Am si poze de final, ca la un concurs adevarat, cine mai e ca mine 🤪 Am alergat cei 50 km in 5 ore si 20 minute, plus vreo 20 minute opriri pentru apa si foto.

A fost ultima alergare lunga inainte de Ultrabalaton. Ma simt pregatit si in forma. Abia astept sa iau startul. Nu mai e mult pana pe 5 mai! Inca “umpic”! ❤️🏃‍♂️