Azi am alergat, in Sulina, un maraton de 46.2 km 😂 (distanta unui maraton este de 42.2 km)

Pornisem foarte bine. In prima parte traseul era pe asfalt, cu o mica portiune pe  plaja. Din pacate, nu am inteles exact unde trebuia sa cotim la un moment dat pe un drum de pamant, am ratat momentul (pentru mine nu a fost vizibil) si am reusit sa fac aiurea 4 km. N-am sa caut vinovati, cert e ca n-am fost singurul. 

Mi-am dat seama ca rezultatul era compromis, m-am adunat si mi-am propus sa fac o cursa buna, sa trag cum imi propusesem, chiar daca urma sa parcurg un traseu cu 4 km mai lung. Imi doream sa depasesc cat mai multi, fiind ultimul in acel moment, la o distanta considerabila de urmatorul concurent (la proba maraton).

Dupa ce am reusit sa ajung pe traseul corect, lucrurile au continuat bine, o perioada. In mare parte, traseul era pe un dig, pe langa un canal al Dunarii. Am intalnit niste vaci pe acest dig, foarte chill ele, care se uitau curiose la noi. Am trecut cu grija si respect pe langa dansele, spunandu-le ca nu vreau sa le deranjez, si asta de patru ori (de cate ori am trecut prin portiunea respectiva) 😂 Nu ma simt prea confortabil in preajma doamnelor vacute 💩 Eu ma inteleg bine cu ratele! 😁

Pentru ca in Sulina sunt foarte multi caini comunitari (dar sterilizati si de gasca), am fost insotit, pe portiunea de asfalt, de cativa caini. Unul dintre ei mi-a atras atentia deoarece alerga cu aceeasi viteza ca mine si cumva “la picior”. I-am zis Negruțu si am schimbat cu el cateva cuvinte. 😜

A doua problema aparuta pe traseu a venit la km 19, la punctul de hidratare. Pentru ca nu mai aveau disponibile sticle de plastic, am baut apa din vreo trei pahare (de plastic/unica folosinta) si le-am pus cumva intr-un colt al mesei, pentru a fi aruncate. Copiii (voluntarii) le-au umplut imediat, cu apa si cola, cel cu apa fiind imediat luat de o concurenta. Acest lucru mi-a trezit mari semne de intrebare referitoare la respectarea unor conditii minime de igiena (sincer, chiar si ignorand situatia actuala, nu mi se pare ok ca intr-un maraton sa bem unii dupa altii din aceleasi pahare). Am continuat si la km 21, unde era punctul de intoarcere, am semnalat aceasta problema organizatorilor. Am hotarat sa nu mai beau apa de la acel punct de hidratare si sa-mi umplu o sticla pe care o aveam la mine, la km 28.

La km 28 mega surpriza. Nu aveau apa deloc. Aceasta situatie n-am mai intalnit-o niciodata, la niciun concurs, indiferent de bugetul sarac pe care l-a avut. 

Am trecut mai departe, am mai depasit niste concurenti, toti la fel de “incantati” ca mine de problema apei. Soarele devenise foarte puternic si era destul de cald. Batea vantul, dar nu ajuta prea mult datorita dezhidratarii. La km 32 era un punct de hidratare si intoarcere. Aici au avut apa. M-am stropit bine, mi-am umplut sticla cu apa si am pornit spre finish, mai aveam 10 km, ultimii 10, dupa ce deja facusem 36.

Am fost foarte motivat si ambitionat sa nu ma las, sa trag cat pot in conditiile date,  am alergat intr-una, reusind sa mai depasesc cativa concurenti.

Am terminat in 4:11:26, distanta de 46.18 km, cu o medie de 5:27 min/km. Nu e rau avand in vedere ca alergarea a durat 4:03:54, medie de 5:17 min/km, diferenta de timp reprezantand discutii cu organizatorii si timp pierdut pe la punctele de hidratare.

Sunt foarte multumit datorita faptului ca am reusit sa ma adun dupa ce am realizat ca am alergat 4 km aiurea. Ca am reusit sa trec peste momentul in care am realizat problema cu apa (paharele) si mai ales lipsa apei la km 28 si momentele de dupa, in care am reusit sa-mi reglez ritmul in asa fel incat sa rezist fara probleme pana la urmatorul punct de hidratare. Momentele grele intr-o cursa sunt greu de administrat, te termina psihic, dispare motivatia si dorinta de a alerga, iti gasesti scuze, etc, lucruri pe care am reusit sa le ocolesc azi.