Azi am participat la Maratonul International Sibiu  maratonul nr. 41 pentru mine, pe o vreme caniculara (chiar daca nu de la start), dar cumva n-am simtit deloc acest aspect, traseul fiind in mare parte la umbra. 

Startul s-a dat individual, incepand cu ora 8, cate unul la fiecare 20 secunde. Sportivii au fost chemati cate 5 in zona de start, s-a predat declaratia pe proprie raspundere, s-a luat numarul, pus pe tricou si start. Teoretic 😂 Pentru ca eu nu voiam sa-mi pun numarul pe tricou cu ace de siguranta, ci il pun la o centura speciala, care are si un buzunar pentru geluri, am reusit sa plec cu el in mana, desi reusisem cumva sa-i fac doua gauri pentru aceasta operatie. Dupa 200m am realizat ca doar daca ma opresc reusesc sa-l pun, lucru pe care l-am si facut chiar daca e o senzatie mega frustranta sa te opresti dupa start 🤪 

Si am pornit, din nou. Traseul traverseaza centrul istoric, apoi se continua spre Parcul Sub Arini, Muzeul Civilzatiei Populare Traditionale, o ia apoi spre Paltinis, coteste printr-o padure, pe traseul de la Gusterita, si tot asa, de-a iesit o mandrete de traseu, foarte frumos si spectaculos. Doar ca mult mai dificil decat ma asteptam 😂 Ca tot ce e frumos trebuie sa si doara 🤣 Diferenta de nivel a fost mai mare decat ma asteptam, mult mai tehnic prin padure (ar fi mers altfel de pantofi de alrgare), dar asta e, cat traiesti inveti, si-ti faci temele alta data mai bine. Ce sa-i faci? Cand faci trei sporturi, le faci pe toate... 😂

Voluntari de pe traseu, saritori si inimosi, stiu cum sa te incurajeze, chiar fac tot posibilul sa te ajute. La primul punct de hidratare, pe la km 2-2.5, erau pregatiti cu tam-tam si mai putin cu apa. Poate nu credeau ca vrea cineva deja apa la proba de maraton, nu stiu. Le-am atras atentia si am plecat mai departe. Dupa vreo 30 secunde, tot auzind ca cineva alearga in spatele meu, m-am uitat si era unul dintre voluntari, care alerga dupa mine cu sticla de apa in mana. Presupun ca nu era in stare sa mai si strige. Am luat apa si i-am multumit din tot sufletul petru efort, lucru pe care vreau sa-l mai fac o data pe aceasta cale. 

Pana la urma, pe la km 22 am realizat ca nu pot scoate timpul dorit (pana acolo fiind in grafic totusi), ca nu e locul, traseul fiind mai dificil, si am lasat-o mai moale, admirand traseul si apreciind faptul ca in sfarsit particip la o competitie organizata.

A iesit un 3:51:44 cinstit, cum se zice mai nou, cu o experienta frumoasa. Un maraton pe care as putea sa-l fac in fiecare an 😁 Felicitari organizatorilor pentru reusita da a-l organiza in conditiile actuale.