Iubesc Italia. Istoria, limba, mancarea, oamenii, marea, insulele… tot. Alergarea mi-a oferit sansa sa o descopar intr-un fel aparte. Sa vad locuri pe care in mod normal nu as avea cum sa le vad. Atunci cand calatoresti cu trenul sau cu masina, te opresti in mare parte doar in destinatiile stabilite si rareori pe parcurs, poate cand observi ceva interesant din masina. In alergare, lucrurile stau cu totul altfel. Vezi lucrurile mult mai clar, ai timp sa le admiri. In plus, treci prin locuri unde nu ai acces cu trenul sau cu masina.  Cladiri vechi sau ruine cu incarcatura istorica, de existenta carora nu as fi aflat niciodata. Plante, arbusti, cactusi imensi, palmieri sau arbori specifici zonei, ale caror flori au de multe ori un parfum ametitor si culori care-ti incanta privirea. Sa nu mai zic de maslinii vechi de sute de ani care, daca ar putea vorbi, ar avea ce sa ne povesteasca.

In prima fotografie am marcat locurile in care am alergat. 😍 Dupa cum se vede, sunt o gramada. Ai zice ca am cucerit Italia, ca sa-l citez pe un amic alergator de pe Facebook. Am participat la Seregno, langa Milano, la un ultramaraton de 100 km, resusind atunci sa cobor prima data sub 12 ore (intre timp am scazut sub 10 ore). Am alergat tot felul de distante, pana la maratoane si ultramaratoane, oficiale sau nu, in Roma, Rimini, San Marino, La Spezia, Porto Venere, Bari, Polignano a Mare, Catania, Taormina, Palermo, Trapani, Alghero, etc.

De fel, sunt un mare gurmand si-mi place sa descopar mancaruri specifice zonelor in care calatoresc. Ca sa nu mai vorbim de varietatea fara margini a pastelor din Italia, dintre care as aminti Culurgiones (Alghero), Orecchiette (Bari), Strozzapreti (Rimini), Trofie (Genova), Busiate (Trapani) si multe altele, gatite in fel si chip, cum numai ei stiu. Nu mai zic de fructele de mare pentru ca m-am lungit deja prea mult. Totusi, atat am sa mai zic: am mancat si vazut caracatita gatita si servita in toate modurile posibile si imposibile 🤪

Tot referitor la mancare, niom-niom 😂, nu pot sa nu vorbesc despre dulciurile si patiseria lor. 🤪 Sfogliatelle si Code d’Aragosta sunt “crème de la crème” din punctul meu de vedere. Si Pasticciotto. Si Tiramisù al pistacchio din Catania (Al Vicolo). Si Cannoli proaspeti din Palermo (facuti pe loc). Si… imi ploua in gura deja 😂

Mai am o saptamana pana sa ajung din nou in Italia, de aceasta data in Alghero, Sardinia. Urmeaza sa alerg 100 km pe un traseu superb, la nord si sud de Alghero. Am planuit totul de acum 3 luni, mai putin traseul, pe care l-am finalizat zilele trecute. Va fi o alergare de placere / antrenament pentru Ultrabalaton si imi doresc din tot sufletul sa-mi iasa. Ultima tentativa de 100 km am avut-o acum 3 luni tot in Italia, in Sicilia, doar ca vremea n-a tinut atunci cu mine si m-am oprit la km 53. N-a fost rau, totusi. Am avut timp mai mult pentru petrecerea de dupa care a fost una memorabila 🤪