Azi am reușit, în sfârșit, să ies din nou la alergat. După cei 100 km din Alberobello de duminică, marți am făcut 10 km doar cât să-mi mai „leg” picioarele, iar de atunci... efectiv n-am mai avut timp. Nopțile următoare au fost un haos total: prima noapte după o sută de kilometri nu dorm niciodată bine, mă iau durerile alea mici și enervante de după mers mult, dar la puterea trei.
Apoi două nopți pierdute cu lucru, amânări, chestii care s-au adunat și mi-au mâncat tot somnul. Miercuri m-a lovit amețeala aia clasică de epuizare și m-am dus pe pauză completă. Am dormit, m-am reformatat și mi-am făcut, abia atunci, recuperarea pe care ar fi trebuit să o fac imediat după cursă.
Sâmbătă a fost o vreme de vis, dar n-am ieșit nici atunci, pentru că a venit Ica la mine. Tocmai terminase provocarea de 21 de zile de alergare la Fitness Tribe: de luni până vineri, trezire la 6 dimineața și alergare în fiecare zi. O provocare pe bune.
De fapt, ea a dus-o până în ziua 25, ca să prindă și momentul în care FT sărbătoreau 2000 de zile ale programului lor. Era sărbătoare mare acolo: tricouri, poze, bucurie, lume venită s-o felicite. Mi-ar fi plăcut să fiu și eu, dar eram încă în Italia. Vineri... eram praf. 😔
Dar bucuria a venit sâmbătă, când i-am dat cadoul: o pereche de Hoka Bondi 9 și un Garmin Forerunner 165. Atât i-a trebuit. A sărit de bucurie, i-a încălțat, a probat tot, și-am ieșit împreună la un kilometrul nostru clasic din jurul blocului. A pornit ca din pușcă, la 400 de metri deja se întreba dacă mai apucă pensia 😂, dar apoi și-a găsit ritmul ei și a dus-o până la capăt. Bucurie simplă, frumoasă. Am toată admirația pentru ce a făcut în ultimele luni. E absolut incredibil pentru varsta ei de 73 de ani.
Revenind la alergarea de azi, vreme tristă, apă peste tot, nori grei de parcă voiau să-ți bage depresia pe gât. Dar am plecat de la Carmen hotărât și chiar motivat să mă mișc puțin și să-mi iau o pauză de la lucru.
Am luat-o pe Virtuții, Podul Ciurel, apoi spre Lacul Morii. Nici n-apucasem bine să intru pe lac că l-am zărit pe Victor – îl știam de pe net, ne-am mai întâlnit o dată, cred că eram cu bicicleta atunci. El avea 30 km în program, eu aveam vreo 10 cât să respir. Mi-a zis că mă însoțește.
Și ne-am dus amândoi așa, într-un ritm bun, cu povești, idei, planuri. El se pregătește pentru Maratonul de la Florența, eu... visez frumos la maratonul de 1 decembrie, în care nici nu știam cum mai stau, sincer.
Am dat roată lacului, am luat-o pe promenada din Chiajna, în capăt mi-a arătat o cișmea despre care n-aveam habar. Am luat-o înapoi, am intrat prin Delta Dâmboviței, am ieșit în Roșu, am dat o tură de pădure și la un sens giratoriu mi-a arătat încă o cișmea, ascunsă în zidul bisericii, pe o străduță, pe care nici n-o vezi dacă nu știi. Alerg de aproape doi ani în zonă și habar n-aveam de ele. M-am simțit ca turist în propriul cartier. Am râs amândoi. 😂
La kilometrul 15 ne-am despărțit. I-am spus că dacă se întoarce pe același drum îi ies fix 30. Ne-am îmbrățișat și fiecare și-a văzut de drum. Eu am continuat pe partea cealaltă a lacului, am prins și puțin tempo pe final, și am închis ziua cu 19 kilometri curați, exact cât aveam nevoie ca să-mi revin psihic si moral. ☺️
Și, sincer, alergarea asta de azi mi-a dat încredere pentru maratonul de 1 decembrie. M-am și înscris, dacă tot mă simt mai bine. Azi, între vremea urâtă, oboseala de după Alberobello, povestea cu Ica și întâlnirea la fix cu Victor, s-a așezat totul exact cum aveam nevoie. Parcă s-a luminat puțin tot haosul din ultimele zile.
19 km, pe o vreme mohorâtă. Și totuși, una dintre cele mai bune alergări de revenire din ultima perioadă. ❤️🏃♂️
#alergare #runningromania #hokarunnersromania #sportguru #yoloevents #maraton #maraton1decembrie #laculmori #fitnesstribe #hoka #garmin
