Monnopoli: Am fost într-un film. Unul adevărat. Și, pentru câteva zile, am fost italian.
Pentru câteva zile, Monopoli n-a fost un oraș, ci un ritm. Mâncare ca pretext, oameni care te iau firesc, străduțe care te lasă să mergi încet și senzația rară că nu ești doar turist. Un loc care nu se arată din prima, dar care, dacă îl lași în pace, ți se lipește de tine și nu te mai lasă să pleci la fel.