Stories in this category
Valurile nu vin niciodată să te întrebe dacă ești pregătit. Vin și atât. Iar felul în care stai în fața lor spune tot. Un gând de La mulți ani despre prezent, despre normalul fiecăruia și despre curajul de a merge mai departe fără grabă, dar fără să dai înapoi.
După aproape trei săptămâni fără alergare, ceața, frigul și vântul de pe Lacul Morii au venit exact când trebuia. A fost mai mult decât o revenire fizică: a fost o limpezire de cap, după o perioadă intensă de muncă, proiecte și nopți scurte. O alergare simplă, fără presiune, care a pus lucrurile la loc și a deschis, liniștit, drumul spre următorul obiectiv.
Nu a fost un an despre recorduri, ci despre oameni, drumuri și sens. Despre curse care m-au rupt și m-au așezat, despre comunitate, familie, prieteni și momente care au contat mai mult decât orice timp final. Un an plin, greu și bun, în care alergarea n-a fost o luptă cu limitele, ci felul meu de a-mi trăi viața, cu tot ce a avut ea mai intens.
Dupa 100 km la Alberobello, nopti nedormite, epuizare si pauza fortata, alergarea de azi a venit exact cand trebuia. Vreme urata, drumuri cunoscute vazute cu ochi de turist, intalniri neasteptate si povesti spuse din mers. O alergare fara presiune, dar cu sens, care a legat din nou picioarele, capul si increderea pentru ce urmeaza. Uneori, revenirea nu vine spectaculos, ci lin, in 19 kilometri facuti cu capul limpede.