No, asta n-a mai iesit. M-am oprit la km 100, dupa 12 ore. Efectiv nu eram in stare sa ma duc mai departe, cu toate ca mai aveam 19 ore la dispozitie pentru inca 110 km. 

A fost o cursa frumoasa, cu o organizare impecabila si atmosfera pe masura. Traseul, in mare parte, pe pista de biciclete care inconjoara lacul Balaton. Multa verdeata, casute cochete, peisaje superbe si multa, multa curatenie.

Pana la km 45 totul a functionat perfect, ma simteam bine, nu eram obosit, moralul foarte bun, ma bucuram de peisaje si “stateam” la barfe cu Gheo. Apoi totul s-a schimbat, odata cu caldura, cu urcarile si coborarile interminabile. N-a fost canicula, ca in alti ani, dar cumva, cand nu batea vantul, soarele ardea foarte puternic. Eram pregatit si pentru caldura si pentru urcarile despre care stiam, dar ceva n-a functionat pentru ca a devenit din ce in ce mai greu. Pe la km 70 mi-am dat seama ca n-am cum sa duc la capat cursa, decat cu vreo târșâială interminabila (credeam atunci), care oricum nu m-ar fi satisfacut. Am vorbit la telefon cu doi prieteni si am stabilit sa nu-mi bat capul cu ce va fi dupa km 100, sa le iau pe rand, sa ajung mai intai acolo. Din pacate lucrurile au mers din prost, in mai prost si la km 90 ma taram. Atunci mi-am propus sa fac macar 100 km, macar atata satisfactie sa am din toata nebunia asta, pentru care m-am pregatit timp de 6 luni, multe sacrificii din diverse puncte de vedere, stres si altele. Ultimii 10 km au fost un chin, am crezut ca nu-i mai termin niciodata. 

Am respectat planul de acasa, cu ritmul propus, n-am pornit prea tare. Nutritia a functionat dar ceva nu mi-a iesit. Posibil sa fie o oboseala acumulata, nu numai din antrenamente. Nu am ce sa-mi reprosez. Mai departe nu eram in stare sa ma duc, fizic nu mai puteam. Nu era vorba de moral. 

Cand am ajuns la cazare m-au apucat niste frisoane incredibile, cum numai pe la inceputurile aventurilor cu alergarea am mai avut, la primul maraton, primul Ironman, etc. Evident era vorba de o mega epuizare fizica, cum nu ar fi trebuit sa fie dupa 100 de km. 

In concluzie, am alergat a 10-a suta, una mai cu gust amar, dar nu sunt dezamagit. La cate mi-au tot iesit, pot sa zic ca e ok si un rateu din asta. Iar la cat de grei au fost ultimii 10 km, am fost fericit ca s-a terminat dracului 😂 si ca macar am facut 100 km intr-un timp decent.

Le multumesc lui Ghita si Attila pentru suport, Ghita m-a insotit 10 ore cu bicla, Attila cu masina. Planul era ca atunci cand se lasa seara, sa faca schimbul. In principiu totul a fost foarte bine pregatit si am avut toate conditiile prielnice pentru aceasta cursa. N-a iesit, aia e 😊

Multumesc tuturor pentru incurajari, au fost bine-venite 🤗