De revelionul ăsta am fugit în Monopoli, cu speranța aia mică și încăpățânată că poate e mai cald. N-a fost chiar cald. A fost mai bine ca la noi, dar tot frig a fost. 😂 Diferența? Aici frigul vine cu mare, cu liniște și cu timp.
Ce-am făcut de fapt? Am dormit. O grămadă. 🤭 Mult. Bine. Fără vină.
Inclusiv de Revelion. Am mâncat, am băut, am sărbătorit după ora României și m-am culcat liniștit. Exact somnul de care aveam nevoie și pe care îl tot amân de luni de zile.
Ieri am alergat cu Carmen. 10 km fără grabă, mai mult plimbare decât alergare, din plajă în plajă, pe lângă Monopoli. Alergare, mers, râs, mâncat, iar alergare. Frig? Nu prea. Doar din ăla bun, pe seară, care te trimite din nou la somn. 🤪
Împreună am descoperit o pistă de biciclete prinsă între ziduri de piatră, din alea vechi, care parcă te scot din timp. Nu e lungă, dar azi am continuat pe ea, singur, să văd unde duce. Și m-am zbenguit ca un copil. Fără plan, fără presiune. Doar bucurie.
Inițial voiam să fac clasicul 20.26 km, alergarea cu anul care începe. Dar ieri s-a întâmplat altceva. Am trecut de 22.000 de oameni aici, pe Facebook, și a trebuit să sărbătoresc cumva. Am făcut-o cum știu eu mai bine: cu un Code d’aragoste imens (o sfogliatella dusă la next level) și o alergare absolut de vis azi dimineață, pe fugă, înainte să eliberăm camera.
Monopoli ne-a ținut și de foame. Multă mare în farfurie, fructe de mare pentru care locul ăsta e renumit, lobster în două feluri, paste cu vongole și alte „nebunii” pe care vi le mai povestesc altă dată.
Concluzia? În noiembrie mă întorc aici să-mi fac suta. Am decis deja 🤭
Am fugit de acasă ca să mă resetez puțin. Să dorm. Să mănânc. Să alerg fără scop. Și mi-a prins al naibii de bine. 😊
Vă mulțumesc că sunteți aici, că mă urmăriți, că alergați cu mine prin toate nebuniile mele. Uneori nu e despre kilometri sau cifre. E despre să știi când să fugi. Și unde. 🤗
PS: Alergările din aceste două zile rulează deja într-un live pe YouTube, cu muzică bună și fără grabă. 😉
Linkul e în primul comentariu. 👇
