Adevarul e ca de 8 ani (imediat) de cand m-am apucat de sport, n-am prea avut parte de ploaie in timpul antrenamentelor sau concursurilor sau am reusit sa o fentez. La Talin (Ironman) am prins una torentiala, dar a trecut repede. La St Polten (Half Ironman), am prins de vreo doua ori, dar marunta si cu multe pauze. Ei, ieri am prins-o pentru toate datile cand m-a ratat. Am iesit din “casa” la ora 7 cu gandul de a alerga din Taormina pana la Messina si inapoi, aproximativ 100 km. Vremea se preconiza mohorata cu ploi scurte, dar pentru ziua de dinainte nu prea s-a adeverit, fiind destul de frumos si cu soare. Treaseul era setat si incarcat pe telefon. La 7:04 am pornit si in cateva minute am inceput sa cobor inspre mare, Taormina aflandu-se la -250 m altitudine. Am vazut spre sud, vulcanul Etna invaluit intr-o negura cel putin ciudata, iar spre Catania totul era intr-o perdea de “fum”, clar ca ploua bine in partea aia. Numai bine, eu urma sa alerg inspre nord. N-a durat mult si a inceput sa picure. Eu tot speram ca imediat ce ajung jos si fac stanga spre Messina, voi scapa. Numai ca n-a fost asa 😂 Ploaia s-a tot intetit dar din fericire nu batea si vantul, la acel moment. Aveam haine de ploaie in rucsac dar, desi ud pana la piele, nu mi-era frig si tot speram ca se va opri. Dupa aproximativ vreo ora am realizat si acceptat situatia… ploaia nu se mai opreste. Trecuse de ceva vreme la level 2, fulgere si traznete 😂 Am tot cautat un loc ferit de ploaie, sa ma schimb, dar eram pe niste dealuri intre doua localitati si nu reuseam sa gasesc. Pe la km 14, am gasit un grup de trei case, iar una avea poarta deschisa si curtea acoperita. Am intrat inauntru si m-am apucat de despachetat, dezbracat, tot ritualul. La un moment dat a aparut o doamna care se pare ca-si scotea gunoiul la poarta. M-a salutat, a zambit si si-a vazut de drum. Zici ca zilnic se oprea in curtea ei cate un alergator zapacit sa-si schimbe costumatia 🤪 Mi-a luat vreo 8 minute toata treaba pentru ca eram fleasca,

apa curgea de pe mine si riscam sa ud tot ce era in rucsac. Intr-un final am pornit mai departe. Pentru ca ma sunase Miky la un moment dat, am vrut sa o sun sa-i spun ca sunt ok. Nicio sansa. In cateva secunde telefonul s-a facut fleasca si nu am mai putut suna. Pe la km 17 am gasit o Tabaccheria unde am luat niste servetele si mi-am curatat telefonul. Tot de aici am tras concluzia ca e momentul sa-mi pun castile si sa ascult muzica. Am continuat fara oprire pana la km 32 cand am luat flaskurile cu apa din spate, cele din fata se golisera. A plouat intr-una cam 3,5 ore, pana pe la km 35, dar nu a batut vantul. Din pacate nu am facut poze in acea perioada, din cauza ploii abundente era imposibil. Pana aici traseul a fost foarte fain, in ciuda vremii. De aici incolo urma intrarea in Messina, lucru pe care nu l-am prevazut, nici nu mi-am dat seama ca e o localitate atat de mare. Drumul a inceput sa fie tot mai aglomerat. Am tot luat-o pe stradute paralele cu traseul setat pe ceas, ca sa mai scap de masini. La un moment dat m-am trezit pe un drum care se oprea intr-o gara 🤣 Noroc ca m-am prins ca daca trec prin pasaj la linia doi, pot iesi pe partea cealalta exact pe drumul meu. Pentru ca o tot luasem pe alte variante, am realizat ca punctul de intoarcere urma sa fie nitel mai departe decat km 50. Mai exact, km 53 😁. Nicio problema, aia e, mi-am zis. Dar foarte curand, pe la km 44 am inceput sa ma satur. Incepusera sa apara si semafoare. Nu mai ploua, dar nici prea cald nu era. Atunci cand alergam era totul in regula, dar opririle la semafoare ma scoteau rau din ritm si ma apuca frigul. De la brau in jos eram fleasca, ca doar n-aveam pantaloni si pantofi de schimb. Nici n-avea rost pentru ca ploaia urma sa inceapa din nou, in curand. La km 48 eram convins ca la jumate e “game over”. Urma sa ma intalnesc cu Paul, care ma astepta cu diverse, pregatite sa am la jumatatea alergarii. Daca nu as fi stiut ca-i ia mai mult sa ajunga la mine cu masina decat mi-ar lua mie sa ajung la el in alergare, m-as fi oprit si l-as fi chemat dupa mine 😂. Cand in scarsit ne-am intalnit, i-am spus doar atat: “Nici sa ma platesti n-o mai iau inapoi” si lucrurile au fost foarte clare 😂😂😂

Chiar daca n-am alergat decat 53 km din cei 100 propusi, nu am regrete. Pana la urma a plouat toata ziua. Si acum, duminica, la ora la care scriu aceste randuri, inca ploua si pare ca va ploua toata ziua. Am invatat, insa, un lucru foarte important. Trebuie sa fiu mai atent atunci cand imi aleg traseul, sa ocolesc orasele mai mari sau pe care nu le cunosc. Se pare ca Google Maps si Stret View nu sunt suficiente intotdeauna pentru a-mi face o parere corecta. Un lucru bun tot a iesit din faptul ca m-am oprit mai repede. Am avut mai mult timp pentru petrecerea de dupa, care a fost o experienta culinara si bahico-culturala memorabila. Dar asta e o cu totul alta poveste 😁